Lasarea intunericului
3 participanți
Pagina 1 din 1
Lasarea intunericului
Va zic de pe acum ca nu e corectat pentru ca nu am putut... Sper sa va placa si sa nu ma fac de ras...
Ascuns in intuneric
Presiunea ma ajunge in cele din urma. Nu mai pot scapa. Totul se imtoarce impotriva mea. Imi musc degetul pentru a ma calma, pentru a nu face ceva ce am sa regret insa deja a dat sangele iar eu continui sa strang, sa strang din ce in ce mai tare.Ma uitam cu furie in ochii lor si simteam cum totul se schimba in jurul meu. O camera mare intunecoasa iar eu mica in lumina ferestrei mici, singura fereastra din zona. Ei erau mari, mult prea mari, ochii lor rosii ma privea iar dintii vroiau sa muste din mine. Era un cosmar iar ochii mei nu se mai deschideau fiinda parca...cusuti cu ata mortii. Eram prinsa intr-o umbra, o cunosteam foarte bine, era umbra crucii mele, nu puteam scapa de ea insa nici nu vroiam. In lumea mea ea insemna totul, tot ce putea fi numit bine. Clipesc adanc iar totul dispare sii raman doar eu, eu si privirile lor. Eram considerata o nefiinta de propria mea mama iar tata si fratele meu doar priveau. Devenea insuportabil iar durerea cadea fara pic de regret in mica si amortita mea inima . Aveam nevoie de el, de sufletul lui insa acum era departe de mine, departe doar din vina lor. Vreau ca totul sa se termine aici insa ma simt vulnerabila. Nu am curajul necesar pentru a o face. Stateam ghemuita intr-un colt cu picioarele stranse la piept simtind cum durerea imi acapareaza sanii insa nu imi pasa. Strangeam mai tare muscand in continu degetul sau incheietura pentru a capata curaj.Acel curaj necesar pentru a dobandi mai multa putere.Stau si imi plang de mila in timp ce furia ei se napusteste aasupra mea iar eu nu puteam sa o dezlantui pe a mea.O puteam face cu usurinta insa iubirea ma impiedica.Furia nu inseamna putere sinsa dragostea si durerea da. Am nevoie de mai mult curaj, atat iti cer "Tata". Se apropria iar eu ma lipesc si mai mult de perete parca dorind sa ma contopesc cu el, sa devenim unul si acelasi.Dau din mana cazand in intuneric atingand ceva, de manerul obiectului decisiv pe care il pun in fata .Acum aveam nevoie de curaj. Am nevoie de putere, puterea de a o face. Acum iti cer ultimul ajutor "Tata".Regret ca nu am sa ajung in impartia Ta insa nu mai pot suporta.Varful cutitului era indreptat spre una din noi iar incet isi acceler a viteza pe o traectorie fixa definitiva. Iti multumesc, Doamne.
Imi pare rau...mama...
Presiunea ma ajunge in cele din urma. Nu mai pot scapa. Totul se imtoarce impotriva mea. Imi musc degetul pentru a ma calma, pentru a nu face ceva ce am sa regret insa deja a dat sangele iar eu continui sa strang, sa strang din ce in ce mai tare.Ma uitam cu furie in ochii lor si simteam cum totul se schimba in jurul meu. O camera mare intunecoasa iar eu mica in lumina ferestrei mici, singura fereastra din zona. Ei erau mari, mult prea mari, ochii lor rosii ma privea iar dintii vroiau sa muste din mine. Era un cosmar iar ochii mei nu se mai deschideau fiinda parca...cusuti cu ata mortii. Eram prinsa intr-o umbra, o cunosteam foarte bine, era umbra crucii mele, nu puteam scapa de ea insa nici nu vroiam. In lumea mea ea insemna totul, tot ce putea fi numit bine. Clipesc adanc iar totul dispare sii raman doar eu, eu si privirile lor. Eram considerata o nefiinta de propria mea mama iar tata si fratele meu doar priveau. Devenea insuportabil iar durerea cadea fara pic de regret in mica si amortita mea inima . Aveam nevoie de el, de sufletul lui insa acum era departe de mine, departe doar din vina lor. Vreau ca totul sa se termine aici insa ma simt vulnerabila. Nu am curajul necesar pentru a o face. Stateam ghemuita intr-un colt cu picioarele stranse la piept simtind cum durerea imi acapareaza sanii insa nu imi pasa. Strangeam mai tare muscand in continu degetul sau incheietura pentru a capata curaj.Acel curaj necesar pentru a dobandi mai multa putere.Stau si imi plang de mila in timp ce furia ei se napusteste aasupra mea iar eu nu puteam sa o dezlantui pe a mea.O puteam face cu usurinta insa iubirea ma impiedica.Furia nu inseamna putere sinsa dragostea si durerea da. Am nevoie de mai mult curaj, atat iti cer "Tata". Se apropria iar eu ma lipesc si mai mult de perete parca dorind sa ma contopesc cu el, sa devenim unul si acelasi.Dau din mana cazand in intuneric atingand ceva, de manerul obiectului decisiv pe care il pun in fata .Acum aveam nevoie de curaj. Am nevoie de putere, puterea de a o face. Acum iti cer ultimul ajutor "Tata".Regret ca nu am sa ajung in impartia Ta insa nu mai pot suporta.Varful cutitului era indreptat spre una din noi iar incet isi acceler a viteza pe o traectorie fixa definitiva. Iti multumesc, Doamne.
Imi pare rau...mama...
Shadow of my cross- Mesaje : 2
Data nasterii : 28/03/1996
Data de inscriere : 11/01/2013
Varsta : 28
Localizare : In my coffin...
Re: Lasarea intunericului
Buna, Buna. Imi place cum scrii.Iar shotstory ul mi-a placut extrem de mult .
Ma bucur ca ai postat-o .
Succes la noi creeati fantastice.
Ma bucur ca ai postat-o .
Succes la noi creeati fantastice.
Hurricane- Admin
- Mesaje : 64
Data nasterii : 11/07/2000
Data de inscriere : 23/12/2012
Varsta : 24
Re: Lasarea intunericului
Buna Geo, ma bucur ca ai decis sa postezi ceva scris de tine la noi pe forum. Vreau sa spun ca scrii bine, te pricepi la descrisul sentimentelor. Daca vrei sa postezi si un fic, esti binevenita:*.
Alexia- Admin
- Mesaje : 45
Data nasterii : 18/05/1996
Data de inscriere : 23/12/2012
Varsta : 28
Localizare : in ceata
Joburi/Distractii : I ღ music
Stare de spirit : plictiseala
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|