The Wraith Of Night

The Wraith of night ( Strigoiul din noapte )


Capitolul 1 - Sarutul insangerat din acea noapte cu luna plina. Hotararea fetei de a merge cu el.



Picaturile de sange imi mangaiau gatul facandu-ma sa tremur din toate incheieturile. Eram pe jos,plina de sange, cu lacrimi in ochii . Nu imi puteam imagina cum de am ajuns aici, in mainile lui. In mainile celui mai cunoscut strigoi din tinut pe nume Uchiha Sasuke. Era cel mai bun prieten al meu. Pana in acea seara in care a fost rapit de catre un om strigoi. Nu stiu cine este, cum il chama dar un singur lucru stiu. Si acela este ca el nu iarta pe nimeni si ii ucide pe toti cei care ii stau in cale. Nu are mila de nimeni si nimic.L-a luat pe Sasuke de langa mine si l-a transformat intr-un strigoi ce nu are mila deloc. Imi este frica si sa ma gandesc cati oameni au fost omorati de el.

Dupa ce coltii s-au departat de gatul meu, acei ochii rosii ma priveau cu rautate, parca vrand sa ma ucida. Vreau sa fug, dar nu pot. Se apropie incet de mine, si buzele noastre s-au lipit formand un sarut insangerat. Lacrimile nu incetau sa imi curga siroaie din ochii, parul meu de un roz stralucitor e acum patat de sange. Incerc sa scap din acea imbratisare, dar in zadar. Simt cum inima mea se sparge in mii si mii de bucati. Corpul me este impietrit. Nu mai pot respira. Oare chiar o sa mor ? Atat am mai putut spune atunci, in acea noapte parca pictata cu sange. Nu imi mai aduc deloc aminte ce a urmat dupa. Am auzit cateva cuvinte si acelea au fost ,,Nu murii !" si apoi nimic.

Ma trezesc intr-o incapere luminata de un albastru incantator. Prima persoana pe care o vad este Naruto. Un vechi prieten inca de la gradinita. A fost mereu alaturi de mine si m-a ajutat de foarte multe ori. Parul lui blond ca spicele de grau danseaza in bataia vantului ce venea de afara. Ochii lui albastri se uita la mine facandu-ma sa zambesc. Era o liniste de mormant intre noi doi. Nu am mai stat pe ganduri si am spart eu gheata.
L-am intrebat unde sunt, si el mi-a raspuns ca m-a gasit in dimineata aceasta in fata spitalului, zacand acolo plina de sange peste tot si cu lacrimi in ochii si m-a luat de acolo. Ii multumesc ca nu m-a last acolo strangandul in brate foarte tare.

Dupa cateva secunde imbratisarea s-a rupt. Naruto iese din camera pentru a ma lasa sa ma schimb de hainele de spital in hainele mele .Ma schimb in niste blugi negrii foarte draguti, o bluza gri simpla cu decolteu, baschetii mei negrii si cateva bratari ce se asortau cu tinuta. Ies din camera, apoi il anunt pe Naruto ca sunt gata. Ne luam la revedere de la toti si plecam spre casa. Ajunsi acolo eu imi iau la revedere de la Naruto si intru in casa. Prima persoana care ma ia in brate este mama mea. Sunt uimita de gestul ei. O vad ca incepe sa planga. Nu am mai vazut-o asa niciodata. Ii raspund imbratisarii cu o alta imbratisare de a mea. Imi spune ca a fost foarte ingrijorata .

Dupa ce scap de ea, ma duc in camera mea . Imi fac un dush relaxant. Dupa cele zece minute de ,,rasfatare" ies si eu din baie. Ma imbrac cu lenjeria mea intima care defapt era o rochie de noapte foarte frumoasa de culoarea mov deschis. Ma asez in patul meu moale vrand sa adorm , dar aud un zgomot foarte ingrozitor venind din sufragerie. Ma trezesc speriata din pat si ma duc incet sa vad ce s-a intamplat. Cobor scarile si surprinsa am fost cand am vazut cine era in sufrageria mea cu un cutit in mana spre mama . Era Sasuke. Ce cauta aici ? spun eu in gand foarte confuza. Ma apropii de ei si aud o voce cunoscuta care spunea :

-Daca mai vrei sa iti mai vezi mama, supunete si vino cu mine pe drumul intunecat si plin de sange.

La auzul acestor cuvinte o lacrima imi mangaia obrajii, apoi doua, trei , pana ce toate fata mea era plina de lacrimi. Nu ma mai puteam opri din plins si cu mult curaj am fost de acord. La auzul raspunsului meu, brunetul o lasa pe mama mea in pace si se indreapta catre mine cu pasi lenti. Imi era frica de ce o sa se intample. Inima imi batea din ce in ce mai tare in piept , pompand si pompand mult sange in tot corpul. O senzatie foarte euforica ma lua prin surprindere. O aud pe mama cum ma striga si imi spune sa fug, sa ma salvez. Dar nu puteam sa fac asa ceva. Stateam pe loc asteptand sa ma omoare. Inchid incet ochii asteptand momentul. Era la un pas de mine. Nu puteam scapa de el. Aud o voce care imi striga numele. Era . . . .Naruto ?


To be continued. . . . . .